Samsung Galaxy S24 FE: Iubire, ură și tot ce e între ele

Revizuirea Samsung Galaxy S24 FE

Nu am crezut niciodată că un telefon poate să mă facă să simt și extaz, și furie în aceeași zi, până când am ajuns să trăiesc cu Samsung Galaxy S24 FE. Povestea noastră a început într-o noapte rece de februarie, o noapte care mi-a demonstrat cât de fragilă e dependența noastră de aceste mici dreptunghiuri de sticlă și metal.

Era ora 2 noaptea când mi-am dat seama că sunt complet pierdut. Eram într-o zonă rezidențială nouă din capătul Bucureștiului, un labirint de străduțe identice, și încercam să ajung la un prieten. Stăteam în mașină, pe o stradă fără nume pe hărțile vechi, când vechiul meu Xiaomi, un veteran de trei ani, a decis să-și dea obștescul sfârșit. Ecranul a pâlpâit, a afișat un artefact verde și s-a stins. Definitiv. Panica a fost instantanee. Nu era doar Waze-ul pierdut, era contactul cu prietenul meu, era accesul la contul bancar, era tot universul meu digital dispărut într-o secundă. După ce am reușit, într-un final, să găsesc adresa bazându-mă pe instinct și noroc, am realizat că nu mai pot trăi cu frica asta. Nu mai puteam avea un telefon care să mă lase baltă în momente critice.

Într-o dimineață obișnuită de sâmbătă, incidentul ăla m-a convins să schimb totul. Bugetul era strict: maxim 3000 de lei. Timpul era limitat: aveam nevoie de el acum. Am intrat într-un Altex din AFI Cotroceni, copleșit de zeci de opțiuni. L-am sunat pe Radu, prietenul meu „tech guru” care trăiește și respiră Samsung. „Ia-ți S24 FE, tocmai a apărut. E tot ce ai nevoie, fără prețul de S24 Ultra.” Prima mea îndoială a fost viscerală: „FE? Fan Edition? Nu e ăla un fel de rest de la masa bogaților? O variantă mai slabă a flagship-ului?” Dar Radu a insistat cu argumentul decisiv: „Primești 80% din experiența S24 la 60% din preț, plus 7 ani de update-uri. Gândește-te pe termen lung.” Așa că am făcut-o. Am plecat de acolo cu o cutie subțire, un amestec de entuziasm și teama că tocmai am făcut o greșeală de 3000 de lei.

Prima săptămână: Perioada de acomodare

Despachetarea a fost… rapidă. Fără încărcător în cutie, un trend pe care încă îl detest din suflet. Dar când am pornit telefonul, am uitat de asta. Ecranul Dynamic AMOLED 2X m-a lovit. Culorile erau vii, vibrante, negrul era perfect. Trecerea de la vechiul meu LCD a fost ca și cum aș fi purtat ochelari murdari ani de zile și abia acum i-aș fi curățat. Totul era fluid, scroll-ul pe Instagram era unt. M-am simțit ca un copil cu o jucărie nouă.

Apoi a venit primul șoc. Bateria. În primele două zile, părea că se scurgea văzând cu ochii. Am intrat în panică. L-am sunat pe Radu, gata să-i reproșez recomandarea. „Stai liniștit,” mi-a zis el, „e normal. Învață tiparele tale de utilizare. Dă-i o săptămână.” A fost o săptămână lungă, în care am stat cu ochii pe procentaj ca pe butelie. Încet, încet, parcă s-a stabilizat. Dar frica inițială, anxietatea aia că am făcut o alegere proastă, a rămas undeva în spatele minții mele. A fost o perioadă de acomodare tensionată, o relație începută cu neîncredere.

În tranșeele vieții zilnice

După ce a trecut euforia inițială, S24 FE a devenit parte din rutina mea. Un partener tăcut. Dimineața, alarma lui blândă mă trezea. În STB, în drum spre biroul din zona Pipera, căștile Galaxy Buds se conectau instantaneu și ascultam podcasturi fără întrerupere. La muncă, era unealta mea de comunicare principală: Slack, Teams, mailuri, apeluri video. Aici am observat prima oară cât de bune sunt microfoanele; colegii mă auzeau clar chiar și din agitația de pe hol.

Seara, acasă, ecranul acela superb devenea cinematograful meu personal pentru seriale pe Netflix. Difuzoarele stereo, deși nu la nivel de flagship-uri de top, erau suficient de puternice și clare încât să nu simt nevoia să conectez mereu o boxă. În aceste momente banale, de zi cu zi, telefonul pur și simplu… funcționa. Fără drame, fără sughițuri. Era fiabil. Și pentru cineva care venea după o traumă digitală, fiabilitatea asta a început să cântărească enorm.

Momentele când am vrut să-l arunc pe geam

Dar nicio relație nu e perfectă. Au fost zile când S24 FE m-a scos din sărite. Cel mai mare vinovat: camera în lumină slabă. Într-o seară, am ieșit cu niște prieteni într-un bar din Centrul Vechi. Atmosferă mișto, lumină ambientală, moment perfect pentru o poză de grup. Am scos telefonul, am încadrat, am declanșat. Rezultatul? O mâzgă. Fețe blurate, zgomot de imagine cât cuprinde, detalii zero. Prietenul meu cu un Pixel a făcut o poză în același loc și arăta de parcă era făcută într-un studio foto. Am simțit un nod în gât. A fost prima mare dezamăgire, momentul în care am înțeles clar unde s-au făcut compromisurile.

Apoi, senzorul de amprentă. În 90% din timp funcționează brici. Dar în acele 10%… ah, acele 10 procente! Într-o dimineață geroasă de martie, așteptând autobuzul, cu degetele reci, pur și simplu a refuzat să coopereze. După cinci încercări eșuate, a trebuit să bag codul PIN ca un infractor. Pare un detaliu, dar când te grăbești, aceste mici frustrări se adună și te fac să scrâșnești din dinți. Simțeam că telefonul mă pedepsește pentru că am îndrăznit să am mâinile reci.

Când m-a salvat și m-a făcut să-l iubesc

Și exact când începeam să cred că poate am greșit, S24 FE făcea ceva care mă făcea să-l iert. Punctul de cotitură a fost o excursie de o zi la Sinaia. Am plecat de acasă la 8 dimineața cu bateria la 100%. Pe tren am ascultat muzică. În Sinaia, l-am folosit non-stop: Google Maps pentru a găsi trasee, sute de poze la Peleș și în natură (în lumină bună, camera e excelentă!), apeluri video cu familia. Seara, în trenul de întoarcere spre București, am verificat bateria. Mai aveam 35%. Am rămas șocat. Anxietatea bateriei, pe care o căram cu mine de la vechiul telefon, a dispărut în acel moment. Am realizat că pot avea încredere în el să mă țină o zi întreagă, oricât de intens l-aș folosi. A fost o eliberare.

Apoi am început să descopăr micile „superputeri” software, funcțiile Galaxy AI. La început le-am ignorat, considerându-le artificii de marketing. Până într-o zi, când scrollam pe Instagram și am văzut o geacă superbă. În loc să fac screenshot și să caut pe Google ore în șir, am ținut apăsat butonul de home, am încercuit geaca și, în trei secunde, telefonul mi-a arătat exact modelul și de unde îl pot cumpăra. Am rămas mască. Sau funcția de editare foto, care mi-a permis să elimin un turist rătăcit dintr-o poză perfectă de la Castelul Bran. Acestea au fost momentele în care am înțeles că S24 FE nu e doar un pachet hardware, ci un ecosistem software inteligent care, uneori, îți face viața mai ușoară în moduri neașteptate.

Când l-am comparat cu telefoanele prietenilor

Într-o seară, la o bere, a început inevitabilul concurs de telefoane. Eu cu S24 FE, un prieten cu noul Xiaomi Redmi Note 13 Pro, altul cu un Google Pixel 7a. A fost momentul adevărului, confruntarea directă care mi-a clarificat alegerea. Am pus pe hârtie (sau, mă rog, într-o notiță pe telefon) bătălia finală.

Sebastian Cătălin

Misiunea noastră este să vă oferim informații clare și utile care să vă ajute să luați o decizie informată cu privire la următoarea achiziție a unui smartphone, fără a vă lăsa influențați de zgomotul marketingului.